Speranta moare vreodata?

sâmbătă, 17 octombrie 2009
Compunere mai veche...postata mai intai pe Petale De Trandafiri...


Se poate ca peste câţiva ani să nu mai existe gheţari, fiindcă sub razele nocive ale soarelui icebergurile se topesc...dar oare dacă soarele ar purta numele de viaţă şi dacă gheţarii s-ar numi speranţe nu s-ar întâmpla la fel?
La urma urmei speranţa moare vreodată? Eu zic că nu. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă nu am avea speranţe: oameni deznădăjduiţi ar rătăci pe calea necunoaşterii, suferinţa ar înlătura dorinţa de a mai trăi. Totul ni s-ar părea inutil. Îmi veţi spune că speranţa moare, fiindcă în realitate se găsesc astfel de cazuri, doar că lăsaţi pe drum un lucru foarte important-diferenţa dintre cazurile reale şi cele la care fac eu referire- primele SE POT REMEDIA, pe când celelalte nu. Speranţa doar adoarme în sânul tristeţii, aşteptând să fie trezită de o mână nevăzută. Un prieten poate ajuta enorm o persoană care se află în "coma vieţii". O frază, o singură propoziţie sau pur şi simplu un cuvânt dacă nu chiar glasul poate readuce speranţa în suflet. Ea aşteaptă doar impulsul. Impuls care poate veni de la noi înşine sub forma ambiţiei. Poate ai pierdut totul: casa, familia, slujba, banii, idealurile, ori visurile. Dacă eşti destul de ambiţios vei suferi mult, dar la un moment dat te vei opri şi vei striga: "Ajunge! Nu ai slujbă? Caută-ţi una, banii vor veni pe urmă. Nu ai casă? Refă-ţi viaţa lângă o nouă familie. Nu ai idealuri/visuri? Crează-ţi altele. Sigur poţi cere mai mult, iar lumea nu se prăbuşeşte cu un eşec."
Cu siguranţă după ploaie va răsări curcubeul.
Asta gândesc: că speranţa nu moare niciodată, cel mult adoarme. Însă cu toate că mintea mea cunoaşte răspunsul, uneori inima se îndoieşte. Recunosc, totuşi vă dau un sfat pe care eu îl respect:
Ai căzut? Alungă-ţi jalea!
Căci un înţelept a spus:
Cine cade se ridică
Uneori cu mult mai sus!

13 comentarii:

nakudo spunea...

bravos draga raza...direct..metafora..intrebare..pupaturi draga mea

Ana Gabriela spunea...

mersi scumpa nakudo...iti reintorc pupicii:*

D. spunea...

Cat optimism:).
Totusi de ce crezi ca cateodata continuarea e cea mai buna cale? :)

Ana Gabriela spunea...

@Sergiu mersi de vizita si de aprecieri...adevarul e ca nu intotdeauna continuarea e cea mai buna cale...a fost doar o idee de moment...sunt situatii in care trebuie sa lasam trecutul in urma si sa o luam de la zero:D desi am fi mai puternici daca am continua inceputul, infuntand trecutul...

D. spunea...

Depinde de fiecare in partea. Sunt persoane pentru care trecutul e mort si nu vor sa si'l mai aminteasca. :)

Ana Gabriela spunea...

@Sergiu da...perspectiva larga...imi place:D

Ana Gabriela spunea...

PS: www.petaledetrandafiri.blogspot.com :D

Anonim spunea...

Ai dreptate,drumul e fara intoarcere,e prea tarziu.

Ana Gabriela spunea...

@Lucian mersi de vizita:D

elena marin-alexe spunea...

Esti plina de surprize placute raza draga mea.Iti doresc o speranta vesnica, ceva ce nu are final, ci merge biruitoare spre vesnicie, atunci cand e alimentata de Isus Mantuitorul si Speranta lumii!
Te pupic raza...

Ana Gabriela spunea...

@Multumesc mult doamna Elena...va imbratisez cu drag si sper ca toate vorbele bune din partea dumneavoastra sa se prinda de mine ca scaietii:))

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Ah... ce n'as da ca speranta sa nu moara.Dar totusi moare, si moare incet.Defapt e doar o premoarte "coma" despre care spui tu,dar tot moarte e daca nu primeste impulsul.
Sincere felicitari si imbratisari. http://dirty.blogz.ro

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate