Cuvinte fara rost se strecoară
La o margine de deal
„Genial de nebunesc”
Si „nebunesc de genial”
Sunt ale mintii flori, coroana.
Un sunet vag se-aude in drum
Ropot de linişte, zgomotul tăcerii.
Un singur glas le-acoperă acum
E glasul părerii mele.
Si ploua cu frunze tomnatice de aur
Preschimbate treptat in argintul steluţelor
Mormintele-s veşnic presărate cu lauri
Călcate-n picioare de batjocura lacrimilor.
Fugar un zâmbet se-arata de dup-un nor
Ah, de-ar fi al meu as fi in stare sa mor
De bucurie. Căci cerul si-a arătat ingaduinta
Fata de nesocotinţa
Mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
glasul parerii mele...da..da...daca oriana ar asocia fotografia facuta cu talent de ea...ar iesi un miraj...frumos...
@draga mea nakudo asat era si ideea blogului...sa imbinam ce am eu mai bun cu ce are ori mai bun si sa rezulte ceva...mirific sper:D
Bravo! Frumos! Îmi place! Succes pe viitor!
@Alexandra multumesc mult pentru aprecieri...sper sa am succes...te mai astept pe aici:D
succes draga raza...garantat vine...
@mersi mult draga mea nakudo...te pupacesc :D
Frumos.Felicitari!
Trimiteți un comentariu