Poza de mai jos postata de Oriana m-a inspirat.
Pe cerul albastru, imens si infinit,
Imbatator, curat, nemarginit,
Unit cu al apei tremurator glas
Ce fredoneaza soapta ultimului vals,
Danseaza in ritmul vantului solitar
Al naturii martor -un biet copac milenar.
O creanga abia se lasa,
Iar alta usor suspina,
In linistea ploioasa
Un zambet ma alina.
Si din al vietii concert neterminat,
Un act doar de-o mai canta,
Natura!
Un act si s-a incheiat.
Caci glasul ei de nimfa
E astazi tulburat
De o noapte apriga
Ce din a noastra vina s-a lasat.
Doar un cuvant as mai spune
S-apoi am incheiat:
NATURA -al vietii glas,
Mai canta-mi odata
Al tineretii vals...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
faina poezie.
:X minunata :X
la fel ca poza:D...multumesc pt aprecieri
foarte mult mi-a placut tot ce creati....sa eveti inspiratie si putere de daruire...multumesc...frumoasa generatie se ridica...felicitari
multumim mult nakudo...te mai invitam pe la noi:D
in fiecare zi...multumesc mult
Trimiteți un comentariu