De mult m-am gandit sa scriu un articol despre actuala criza a Romaniei, avand in vedere ca se anunta a se prelungi pe o perioda lunga de timp. Dar nu am stiut cum sa inchei. Tot ce e istorie e trecut. Si despre trecut putem spune vrute si nevrute fiindca are o finalitate. Despre viitor putem spune multe fiindca ii presupunem o finalitate: apocalipsa. Dar prezentul? E greu sa te raportezi la ceea ce traiesti in prezent, fara sa gasesti cauze in trecut si consecinte in viitor.
Inainte sa ma pronunt, il citez pe Albert Einstein:
"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate aparea pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese."
"Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi fara a ramane
"Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere."
"Daca vorbim de criza o promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului."
"In loc de toate acestea mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi ."
De ce l-am citat pe Albert Einstein? El a trait in alta epoca. Totusi si operele lui Caragiale apartin unei alte epoci dar par scoase din mantia politicii actuale. Fiindca noi evoluam, pe orice plan, dar pastram primatul sentimentelor noastre care si-au schimbat poate doar modul de manifestare in ton cu "timpurile" noi. Prostia a ramas aceeasi, lenea a ramas aceeasi, indiferenta, mojicia, nerusinarea si toate celelalte. De-a lungul istoriei omul a jucat aceeasi comedie la nesfarsit, si nu s-a plictisit inca.
Asa incep citatele(pe care le-am ales): "Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru...". Politicienii in vremuri de criza se reintorc la copilarie, recita "poeziile", mereu aceleasi, in fata spectatorilor care se scobesc in nas. Unul trage un mic part, nimeni nu aude, sunt prea inflacarati de promisiunile celor de pe scena. Unul trimite un SMS, intrebandu-se "Cu cine sa votez?". Bineinteles cu cel care recita mai bine. Oamenii s-au obisnuit cu banda asta stricata care o ia de la inceput.
Cat e cald si bine, "fiecare vant e o mangaiere", racoreste, insenineaza. Dar cand vine greul, iarna, vantul taie, sfasie. Desi multi isi doresc doar soare si caldura, ar trebui sa inteleaga ca pana si soarele binefacator arde si calcineaza. "Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii." De cand a cazut Romania in aceste doua gropi abisale? Poate din 1989 si inainte. Romania a luptat mult (de cand cu slabirea puterii otomane si rusesti - revolutia lui Tudor Vladimirescu 1821, revolutia pasoptista 1848-1849), poate cel mai mult dupa ce a venit Cuza la putere, cand a inteles in sfarsit ca ideea unitatii nationale e posibila incepand cu unirea de la 1859 dintre Moldova si Tara Romaneasca, au urmat numeroase reforme (exemple: patru ani de invatamant gratuit si obligatoriu, pana la reforma lui Cuza trei sferturi din Romania era analfabeta; secularizarea averilor manastiresti, improprietarirea taranilor etc.), a urmat domnia infloritoare a lui Carol I, lupta de independenta 1877, regatul incepand cu 1881, Primul Razboi Mondial, si unirea de la 1918, al Doilea Razboi Mondial si Rastignirea Romaniei de la 1940 in urma Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop).
Dupa atata lupta cum sa nu oboseasca un popor? Nu e o aparare, dar nu se poate sa nu-mi fie mila de un popor care sufera de insomnie si-si doreste cel mai mult un calmant care sa-l adoarma: acest calmant a venit sub forma comunismului. Iar timp de mai bine de 40 ani Romania a dormit extenuata. Comunismul a fost un hot priceput, dar in 1989 a spart un pahar...si a retrezit o tara care a devenit democrata. Ma veti intreba: daca tara s-a trezit cum de inca a dormit 20 ani? Va contrazic, nu doarme, doar e amortita, traieste in umbra evenimentelor din trecut, nu se poate elibera de amintirile acelor ani de lupta care o inlantuie.
"Daca vorbim de criza o promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului." Romanii nu mai vor sa se confomeze si de asta vorbesc de criza, o dezbat, o comenteaza. Doar ca dupa atatia ani de tacere nu stiu ce cuvinte sa aleaga, ataca stangaci, nimeresc pe alaturi.
"In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi."
La ultimul citat, fiecare e liber sa traga singur concluziile de rigoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu